Andra Rotaru – un chestionar

iulie 20, 2009 · Înregistrat sub Andra Rotaru · Tagged Andra Rotaru

I. Fişa individuală

Nume: Rotaru

Prenume: Andra-Oana

Pseudonim(e) literar(e): Andra Rotaru

Data şi locul naşterii: 5 ianuarie` 80, viscol, trenuri deraiate, gheţari desprinşi

Blog/ site personal: va fi cândva

Cărţi publicate (titlu, an, editura, tiraj- când e cazul):

“Într-un pat sub cearşaful alb”, nov. 2005, Ed.Vinea (350 de ex.?)

“En una cama bajo la sabana blanca”/Bassarai Ediciones, Spania, mai 2008 (1.000 de ex.)

Premii obţinute:

Premiul Naţional Mihai Eminescu-opera prima, Botoşani, 2006

Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2006

Premiul USR –Sibiu, Iustin Panţa, 2006

Premiul Naţional Tudor Argezi- opera prima, Tg. Jiu, 2006

Colaborări: Dilema veche & Dilemateca, Luceafărul-de dimineaţă, Flacăra, The One, Hyperion (cu interviuri) şi cu poeme în majoritatea revistelor literare

Cenacluri frecventate: al USR-(o singură ediţie din cel coordonat de Mircea Martin), apoi cel condus de Cezar Ivănescu, Euridice (sporadic)

Lecturi în cenacluri, cluburi: La Euridice de câteva ori, ICR Madrid (nov 2008), Encuentro de escritoras, San Sebastian (nov 2008), Muzeul literaturii+ Institutul Cervantes, “Poeţi în dialog- spanioli vs români”, Jilava, licee, la propriul reportofon….etc.

Debut revuistic: 2004, Ziua literară (Marian Drăghici)

Debut în cenaclu: 2006, Euridice

Debut on-line (reviste literare on-line): nu prea mai ştiu

Debut sonor (înregistrari Radio cu lecturi, casete audio difuzate public, audiobook): la Dana Pitrop, Radio Rom. Cultural prin 2006 când am întrebat-o de unde are nr. meu de telefon şi răspunsul ei “eşti persoană publică, obişnuieşte-te!” m-a derutat complet. Am rămas prietene şi încă râdem de primul meu contact sonor cu radio-ul.

Debut underground (ediţii fără ISBN):-

Debut în volum: “Într-un pat sub cearşaful alb”, Ed.Vinea, 2005

II. Topuri (1-10)

Edituri : Humanitas, Polirom, Curtea Veche, Paralela 45, Art, Leda/Corint, Unarte (pentru grafică), Brumar, Cartier, Cartea Românească

Reviste literare : Dilemateca, Dilema Veche, România literară, Observator cultural, Tribuna, Vatra, Orizont, Familia, Hyperion, Cultura

Bloguri / site-uri literare :       –

Cartea de poezie / Cartea de proză (autori români)

Autobuzul cu cocoşaţi (Nora Iuga), Lebăda cu două intrări (Nora Iuga), Anul cârtiţei galbene (Dan Coman), Turnul lui Casanova (O. Soviany), Epica magna (Nichita Stănescu), Plumb (G. Bacovia), Lebăda care închide infernul (A. Dumitraşcu), Despre viaţa şi dispariţia broaştelor mele ţestoase (C-tin Abăluţă), Din reveriile domnului R (Mihai Ursachi), Fugi postmoderne (Angela Marinescu)

Traversând Washington Square (D.R.Popa), Femeia în roşu (M. Nedelciu, A.Babeţi, M.Mihăieş), Zenobia (Gellu Naum), Orbitor (M.Cărtărescu), Vizuina luminată (M.Blecher)-căluţul acela negru înhămat la căruţă, în loc de Rolls Royce m-a dat gata!, Fecioarele despletite (H.P Bengescu), Cartea tuturor intenţiilor (M.Mălaicu-Hondrari), Accidentul (M.Sebastian), Pupa Russa (Gheorghe Crăciun), Planeta mediocrilor (Ioan Groşan)

III. O…

– întrebare pentru scriitorul preferat :

Când îţi dai seama că vine sfârşitul literar?

– idee pentru o “viaţă” literară “mai bună” : o viaţă literară bună mi-o imaginez pe muzică la fel de bună, e vital să fii înconjurat acustic şi de altceva în afara vocii proprii, sau să o laşi să interacţioneze cu un copac de exemplu, dacă acela este singurul copac care se înclină atunci când te uiţi la el, şi foşneşte; apoi mai sunt vocile prietenilor recitându-ţi poeme, mai e sunetul unui tren care merge la nesfârşit, mai sunt sunetele mării noaptea, mai e ploaia, mai sunt parcurile de vacanţă, mai e vocea pe care ţi-o auzi diferit când eşti speriat sau obosit, mai e uimirea unor acte ratate. Cum să nu fie bună o astfel de viaţă, când aştepţi fiecare zi într-o bucurie surdă care explodează din când în când şi o auzi, sau o laşi să te menţină “very high meintenance”, intuind doar că te duce într-o zonă de unde va veni şi scrisul.

– problemă cu (pe) care s-a confruntat (a observat-o) de când a “intrat” în literatură : am crezut că dacă dispar câţiva ani din viaţa mondenă literară o să îmi dispară şi conturul. Că nu voi mai fi deloc, şi că dispărută, voi putea asimila de departe tot ceea ce sunt de fapt oamenii în carne şi oase. Şi am trăit într-o euforie cerebrală, cu mii de prieteni şi călători – care au dispărut/reapărut când am revenit printre oameni. E interesant dar şi greu să îţi laşi sălbăticia la o parte, după o astfel de perioadă. Ce e frumos e că din cei care te-au înconjurat la început, au rămas doar câteva persoane care intuieşti că îţi vor fi alături şi peste 50 de ani. Sau că vei putea renunţa la tine, odată cu renunţarea la ele. Cam asta e.

IV. Întrebări cu răspuns opţional:

1. 1. Ce ţi se pare “în regulă” în lit. română actuală?

Festivalurile la care ne tot întâlnim unii cu alţii. După 3 zile de festival mi se pare că stau mai mult cu ceilalţi decât stau cu mine şi devin posomorâtă. Sau poate desprinderea de ei mă face aşa. Şi apoi absenţele pe care le simt sunt doar nişte “ritmuri de călătorie, cavalcade”. Pentru că e o formă a lor, trecând prin mine căreia îi dau o denumire care de fapt se numeşte nicicum.

2. Ce ţi se pare “în neregulă”?(ce te intrigă/nemulţumeşte/”atacă”)

Sunt multe lucruri care mă nemulţumesc, mi-am pierdut timpul cu ele şi nu mai vreau să le las prin mine. Le-am mai scos la uscat, să facă ce îşi doresc cu alţii şi pentru alţii.

3. Ai vrea să trăieşti din scris? (dacă da, cum vezi posibil acest lucru)

Sunt unele luni când singurii bani îmi vin din scris. Dar e minunat pentru că e de abia primul an în care fac doar ce vreau şi am timp să scriu, încep să îmi dau seama ce-mi place şi ce nu vreau să fac. Înainte mă lăsam dusă de val, chiar dacă nu era unul care-mi aparţinea.

Îmi imaginez o viaţă undeva printre munţi, cu apă şi lacuri glaciare, cu focuri noaptea, cu un caiet mare în care să scriu, cu sute de animale care să fugă în jurul meu, cu bunicii în poieniţa de alături, cu o soră care să vină să-mi povestească în fiecare noapte, cu Ville Valo în vis, cu Molko, cu Bertrand Cantat, Alexander Veljanov, Jim Morrison, Marc Bolan,  şi încă mulţi alţii care să-mi cânte, cu zahăr candel şi întuneric din când în când. Şi cu omul nopţii şi fata pădurii…care să rămână aşa foarte mult timp, nedespărţiţi.

Cum “cuantifici” performanţa în literatură? (premii, nr. de cititori, statut literar…)

Atunci când începi să scrii şi reîncep stările contradictorii, când cuvintele celor dragi se aşază într-un fel pe hârtie, când te simţi, când dimineţile vin fără să le aştepţi, când muzica care îţi place scrie odată cu tine, când ţi-e dor de ceva, când nimic nu mai contează pentru că te-ai regăsit.

4. Ai un model de performanţă?

O bătrânică de 127 de ani care îi şopteşte iubitului ei versuri proaspăt scrise.

5. Ce ar trebui să includă un management literar performant?

Un sat unde să fie duşi câţiva scriitori care să fie lăsaţi fără nici o zăbală.

V. 1. Un autoportret (în cuvinte) :

Fără înfăţişare, şi să se audă multe poezii din locurile pe unde mă plimb încât unii să se sperie, alţii să înceapă şi ei să cutreiere.

2. Un portret al generaţiei (unde şi cu cine te-ai încadra)

Putem la fel de bine să fim nişte străini fără înfăţişare, care trecem unii pe lângă alţii uşor. Nu am putea fi despărţiţi aşa, pentru că nici nu am început să ne vedem.

VI. 1. Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?

Să am timp, să nu mă grăbească nimic. Să mă bucur de timp, să nu îl grăbească nimic.

2. Ce-ţi doresc eu ţie, cititorule? Ce nu ţi-aş dori (vreodată)?

Ţi-aş dori să poţi să sari din vârful unui munte dacă îţi place cu adevărat ceva. Nu ţi-aş dori să gândeşti nici măcar o secundă înainte de a te arunca.

iunie 2009, material inedit